Realitatea este că de multe ori neglijăm sau nu acordăm importanţa cuvenită unei afecţiuni periculoase, care de obicei NU doare – hipertensiunea arterială.
Hipertensiunea arterială este o afecţiune sistemică ce presupune depășirea unor valori stabilite ca fiind valori limită. De ce sistemică? Pentru că afectează absolut toate vasele de sânge din organism; toate arterele sunt supuse unui stres presional major și la un moment dat pot ceda. Să ne gândim că arterele au un rol esenţial în funcţionarea fiecărui organ în parte și că prin afectarea acestora, organele „ţintă” se pot degrada, uneori iremediabil. Cele mai afectate organe prin HTA, acelea pe care le-am numit „ţintă” sunt: inima (predispune la apariţia infarctului miocardic, a insuficienţei cardiace, a unor aritmii), creierul (predispune în mod deosebit la apariţia accidentului vascular cerebral), rinichii (predispune la insuficienţă renală, poate chiar la necesitatea dializei), ochii (predispune la apariția retinopatiei hipertensive).
În linii mari, tensiunile arteriale cu valori mai mari de 140 mmHg pentru TA sistolica si 90 mmHg pentru tensiunea diastolica în condiţii optime de măsurare sunt definite ca anormale. Mai ales înregistrarea repetată a unor astfel de valori duce la stabilirea diagnosticului de hipertensiune arterială.
Ce simţim când suferim de HTA? Ei bine uneori nimic, poate fi total asimptomatică, tocmai de aici vine primul pericol…să nu știm că avem aceasta afecţiune deoarece nu ne prezentam la controalele periodice la medicul de familie. Următorul pericol este acela să știm că avem HTA dar să nu vrem să ne tratăm, sau să știm ca avem, să ne tratăm, însă tratamentul să nu fie suficient încât să obţinem controlul optim al valorilor. Toate aceste situaţii sunt frecvent întâlnite în practică și sunt, bineînţeles, de nedorit.
Sigur că pacienţii hipertensivi pot fi asimptomatici, însă de multe ori simptomul cardinal este durerea de cap. Alte manifestări mai pot fi: durerea în piept, lipsa de aer sau doar o percepţie ciudată și dificil de exprimat prin care pacientul descrie o senzaţie de presiune la nivelul capului. În oricare din aceste situaţii este recomandat să vă măsuraţi tensiunea arterială, lucru care este ușor de făcut chiar și acasă. Există pe piaţă numeroase tensiometre automate foarte ușor de folosit și mai toate acestea au o acurateţe foarte bună.
Odata ce am depistat aceasta problemă, ea trebuie ţinută sub control. Următorul pas este să mergem la medic, fie că este vorba despre medicul de familie, fie că este vorba de medicul de medicină internă sau de cardiolog. Se vor realiza în acest context mai multe investigaţii ce fac parte din bilanţ precum: ECG, analize de sange de rutina, uneori este foarte utila si monitorizarea Holter TA pe 24 ore (care ne arată exact valorile tensiunii măsurate pe timp de zi, din jumătate în jumătate de oră, iar pe timp de noapte din oră în oră), iar în anumite situaţii este necesară realizarea unei ecografii cardiace.
Medicul va stabili un regim igieno-dietetic care presupune în mod special evitarea excesului de sare, promovarea activităţii fizice și combaterea sedentarismului, și, în funcţie de necesităţi va elabora și o schemă terapeutică medicamentoasă. Toate aceste măsuri, împreună cu o bună colaborare din partea pacientului, duc la un rezultat foarte bun.
Așadar avem soluţii, trebuie doar să fim conștienţi că ţine de noi, atât medici cât și pacienţi, să controlăm acest fenomen atât de frecvent – hipertensiunea arterială, de care, conform statisticilor suferă aproximativ 40% din populaţia României, 35-40% din populaţia la nivel global, estimându-se o creștere cu 15-20% până în 2025 din motive probabil lesne de înţeles, ce ţin de stilul nostru de viaţă.
Deci, cum staţi cu tensiunea?
Autor: Dr. Maria Zăvoianu – Medic Specialist Cardiologie