Audiometria este una dintre metodele de explorare funcționale utilizate în cadrul consultului ORL. Audiometria sau testul auditiv studiază funcția auditivă cu un aparat electroacustic numit audiometru și evaluează capacitatea unei persoane de a auzi, prin măsurarea abilității sunetelor de a ajunge la creier. Sunetele sunt vibrații din mediul înconjurător, de frecvențe și intensități diferite, iar aerul din canalele și oasele de la nivelul urechii și al craniului ajută aceste vibrații să parcurgă drumul dintre ureche și creier, unde sunt „auzite”.

Cu ajutorul audiogramei obținem un grafic în urma măsurătorilor, acesta reprezentând felul în care urechea examinată a auzit sunetele prezentate. Testele auditive sunt efectuate pentru:

• screeningul sugarilor și copiilor pentru probleme auditive ce pot interfera cu abilitatea acestora de a învăța, vorbi sau de a înțelege limbajul;

• screeningul copiilor și adolescenților pentru a evidenția o posibilă pierdere a auzului; auzul ar trebui verificat la fiecare vizită la medic; la copii, un auz normal este important pentru o dezvoltare corespunzătoare a vorbirii; o parte din problemele de vorbire, învățare sau de comportament ale copiilor sunt determinate de tulburări ale auzului; Academia Americană de Pediatrie recomandă efectuarea unui test auditiv la vârstele de 4, 12, 15 și 18 ani;

• ca parte a examinării fizice de rutină; în general, dacă nu se suspectează o hipoacuzie, este suficient numai testul în care se șoptesc cuvintele;- a evalua o posibilă pierdere a auzului la o persoană ce a observat o problemă persistentă auditivă, la una sau la ambele urechi, sau care are dificultăți de a înțelege cuvintele dintr-o conversație;

• screeningul problemelor auditive ale adulților: deseori, este diagnosticată greșit o diminuare a capacității mentale la vârstnici din cauza hipoacuziei (de exemplu, dacă o persoană pare să nu asculte sau să răspundă la o conversație);

• screeningul persoanelor ce sunt supuse în mod repetat la zgomote intense sau care iau anumite antibiotice, precum gentamicina;

• determinarea tipului și gravității hipoacuziei (conductivă, neurosenzorială sau ambele);- în hipoacuzia conductivă, transmiterea sunetelor (conducerea) este blocată și nu poate trece spre urechea internă.

Fibroscopia sau mai nou, videolaringoscopia, este o procedură diagnostică dar și terapeutică imagisitică, realizată de către medicul specialist ORL pentru diagnosticul unui număr mare de afecțiuni.

NFL este o investigație modernă, de mare acuratețe, ce nu ar trebui să lipsească din protocolul de examinare al unui pacient cu simptomatologie rino-sinusală sau faringo-laringiană.

Fibroscopul este format dintr-o sondă flexibilă cu o grosime de 2.5-4 mm, ce este cuplată la o cameră și un monitor, iar împreună permit vizualizarea foselor nazale, a cavumului (spatele nasului), a faringelui și a laringelui.

Fibroscopia poate fi realizată și ca examinare de primă intenție, dar este necesară atunci când nu pot fi bine vizualizate zonele nazale, faringiene și laringiene datorită unor particularități anatomice ale pacientului, ori în vederea unui control post-terapeutic sau postoperator. De asemenea, sub control videofibroscopic se pot extrage corpi străini localizați în aceste regiuni (oase de pește, semințe, bile etc.) sau se pot preleva biopsii nazo-faringo-laringiene.

Inițial, se explică pacientului cum va decurge această investigație, iar după acordul acestuia se efectuează procedura prin introducerea fibroscopului în fiecare fosă nazală, avansând către rinofaringe. Ulterior, se coboară vertical în orofaringe și hipofaringe, cu vizualizarea laringelui.

Pe tot parcursul examinării, pacientul respiră liniștit, doar pe nas (împiedicând astfel ascensionarea vălului palatin), pentru vizualizarea structurilor anatomice în timpul respirației, iar pentru vizualizarea mobilității corzilor vocale în fonație, la un moment dat, se cere pacientului să spună literele „e” sau „i”.

Uneori, în funcție de particularitățile anatomice ale pacienților, pot fi necesare utilizarea de decongestionante nazale sau aplicarea unui spray cu anestezic local (la pacienții reflexogeni).